Primul roi de pripas. Să fie primit!

Am mai auzit povești cu roiuri de albine ce s-au băgat așa, de capul lor, prin diverse cutii dezafectate. E, într-un final, după 8 ani de când m-am apucat de treaba asta cu apicultura, mi s-a întâmplat și mie. Și partea mișto este că roiul asta care a hotărât să se alăture șeptelului, nu este de la mine, este venit din alte locuri. Deci, am un roi pe patru rame, cu o matca ce a început deja să ouă. Bun așa, că tot mă gandeam eu că aș mai avea nevie de ceva sânge proaspăt în stupină și mă gândeam ca la anu să mă orientez de câteva mătci de prin alte locuri.

Mă sună tata ieri dimineață și-mi zice că dintr-o cutie din cele stivuite într-un colț de grădină, ies albine. Îi zic să le lase în plata lor, că tot o să ajung eu pe acolo și văd care e treaba. M-am gândit eu că e posibi să fie vreun roi pripășit pe acolo…Prin cutiile alea vechi ce așteaptă o eventuală reparație sau flăcările purificatoare ale unui foc sub cazanul de țuică, am depozitat ramele vechi, cu faguri ce urmează să-i dau la topit. În fine, am ajuns, am văzut care e situația. L-am reorganizat eu puțin, i-am mai schimbat vreo două rame, i-am dat o foiță și i-am umplut și două hrănitoare cu sirop. Asta așa, să vadă că-mi pasă de el.

Dacă tot s-a întâmplat să apară și un roi de genul ăsta, aștep să se întâmple și cealaltă minune, în cutiile alea două goale de le țin prin stupină în speranța că nu sunt pe acolo dacă roiește vreun stup, să atragă și ele roiul respectiv, să nu-l mai ia pădurea.

Leave a Reply