Mai este puțin și se fac doi ani de când m-am pricopsit cu un motan alb, tomberonez din naștere. Ochi albaștri, aude, zic experții în pisici că nu este tomberonez rasă pură, că ar avea avea ceva sânge de Angora Turcească. Așa o fi, nu sunt chiar atât de pasionat de pisici încât să mă contrazic cu ăștia de trăiesc pentru ele. L-am luat de pe stradă, mă rog, fetele l-au luat și m-au pus în fața faptului împlinit. Ideea este că mi-a devenit simpatic. Dar, treaba asta și pentru că este un pisoi foarte curat, foarte jucăuș, foarte blând. Pisica asta nu m-a mușcat, nu m-a zgâriat niciodată.
Dar, pentru că există un dar, săptîmâna trecută m-au pus iar fetele în fața unui fapt împlinit. M-am trezit că unde aveam deja o pisică albă, acum am și una neagră. Zici că trăiesc într-un film de Kusturica… E, dracul ăsta nou a fost tomberonez de mic. Și se vede în comportamentul lui. E sălbatic,agresiv…mușcă și zgârie. Cum ziceam, niște iubitori de pisici l-au racolat de la ei de la ghenă, l-au castrat și mi l-au băgat mie pe gât. Că auziseră ei că vor fetele mele și o pisică neagră. Cum e și normal, fetele vor, eu mă ocup…Deci, azi am fost cu el la veterinar să-l deparazitez. Cum nu mi-a venit cutia de transportat mâtze, i-am pus un ham și l-am băgat într-o sacoșă roșie. Doamna de la cabinet, iubitoare de pisici, a concluzionat că-i stă bine cu roșu….Mie mi-a venit în minte bancul ăla cu ginecologul din Bronx care, în momentul în care vroia să examineze o doamnă bine, de culoare, a concluzionat că ar fi mișto să-și cumpere un Mercedes negru cu interior din piele roșie :)) În fine, suntem la rubrica de pisici, nu la aia de bancuri… să trecem mai departe.
Băh, am scos pisica din sacoșă și sus pe masă cu ea. I-a băgat doamna pastila de deparazitare pe gât și, brusc, dă bâzdâcii în pisică O zgârie pe asta pe mâini, se repede și în mâna mea, mă mușcă, mă zgârie. Normal că i-am dat drumu… Și țuști pisica pe dulapurile ăstor, pe aparate… Panică totală. Nu zic că aș fi luat-o la șuturi… dar nici în brațe s-o liniștesc nu m-aș fi gândit să o iau. În fine, se liniștește pisica, o bag într-o cușcă de transport de la cabinet și mergem să curățăm rana. Că m-a mușcat pisica cu simț de răspundere. Pentru asta chiar o apreciez, știe ce vrea. Mi-a dat doamna veterinar ceva dezinfectant, apoi mi-a dat un tampon cu rivanol și sfatul să merg la farmacie să iau antibiotic. Că cică e nasoală mușcătura de pisică, se inflamează rana. Bine, nu cred că mor eu din atâta lucru…
Și vin acasă și mă apuc să caut pe internet cu ce tratez mușcătura de pisică. Întradevăr, pe net sunt articole despre mușcătura de pisică de zici că vine apocalipsa. Așa că, până la antibiotic m-am spălat bine cu apă și săpun în zona de unde m-a mușcat pisica, am mai dat o tură de spirt și m-am uns cu Betadină unguent. Momentan e bine, nu pare să fie ca pe net, nu cred că mor dintr-o mușcătură de pisică… Altfel, da, citesc și mă minunez și-mi amintesc de zoonozele despre care învățam în facultate.
M-ai sus l-ați văzut pe Gheorghe, motanul alb. Ăla e blând, nu zgârie, nu mușcă din stăpâni. Momentan pare să fie șeful casei…că l-a pus la punct repede pe Negrilă(Negruțu zic fetele, da eu îi zic Negrilă).
Asta e infractorul, motanul care m-a mușcat…
