Așa că prefer să trag extra, pe lângă job, să trag pentru mine. Probabil că d-aia nici nu am rezultate care să mă mulțumească. A nu se înțelege musai că mă plâng, că sunt luni în care dublez ce iau de la angajator. Dar cum ziceam, chit că mă bate gândul să mă focusez pe ceva și să nu mă mai întind în mai multe direcții, mi-e frică să las totul baltă și să fac ceva pe cont propriu. Și am stat și m-am gândit de unde frica asta. Și concluzia este că cea mai mare teamă legată de intreprinderea asta ține de hârțogăraie și de interacțiunea cu statul și cu toate instituțiile sale. Că și acum mă ia cu frisoane când mă gândesc cât am transpirat și m-am agitat în fiecare an la depunerea declarației unice. Nici nu vreau să mă gândesc la drumuri la anaf, la pensii sănătate și alte câte mai are de făcut un antreprenor. Să nu mai vorbesc de muncă…
Așa că până mi-oi învinge frica asta, stau cuminte în banca mea și-mi văd lejer de ale mele. Că încă e bine, cresc, încă vin bani și parcă e mai bine să se ocupe altcineva de toate. Bine, recunosc, am și un dram de comoditate…că știu că vine salariul, că dacă nu curge pică din celelalte surse de venit. Dar na, poate că nici nu mi-a ajuns ceva la os…că știi cum e, de foame mănânci și un pui fript. Da mă tot freacă iar gândul ăsta de a încerca să fac mai mulți bani… și se pare că nu fac mai mulți bani și că mi-e frică să mă apuc de ceva 100% al meu.
